A ști sau a nu ști?

Vă invit să vă amintiți când ați fost ultima oară în această situație: ni se pare uneori că știm totul despre o persoană numai când o vedem – unii ar spune după prima impresie! În realitate, persoana încă este la câțiva metri distanță, nu a scos un cuvânt, însă noi deja facem presupuneri … în funcție de îmbrăcămintea pe care o poartă, mașina pe care o conduce, unghiile netăiate sau părul nepieptănat! Și odată impresia creată, acționăm în consecință! Deja știm ceea ce trebuie despre persoana respectivă! Oare?

Vă amintiți filmul Pretty Woman când Julia Roberts face cumpărături pe Rodeo Drive?

https://www.google.ro/search

Sigur că și doamnele din imagine au făcut același lucru, nu? Julia chiar se roagă: Am bani, pe bune!, însă nu contează pentru cele două shop assistants. Impresia lor e formată: nu e îmbrăcată corespunzător! Nu arată așa cum ar trebui pentru a cumpăra din acel butic. I se cere să plece!

https://www.google.ro/search

Nu cred că mai e nevoie de comentarii: duduile lucrau pe comision, iar clienta le dă feedback!

Aceeași poveste am auzit la un manager de succes pe vânzări. La începutul carierei treburile nu mergeau ca pe roate. Și asta în epoca de aur a vânzărilor auto – îmi spune el! Așa că managerul lui de atunci i-a spus că târgul auto va fi șansa lui reală de a reuși să vândă pentru a putea îmbrățișa acestă carieră! Spre finele primei zile, niciunul dintre colegii săi de succes nu s-a ridicat când poate nu cel mai elegant client s-a apropiat de marca lor, modest îmbrăcat și cu o geantă sport nu prea nouă în mână. Însă vânzătorul cel tânăr… voia să vândă! Rezultatul: clientul nu a cumpărat numai o mașină și a pus tânărul vânzător în dificultate cand a deschis geanta sport spre a-i plăti cash!

În lumea vânzărilor, aceste exemple sunt folosite în traininguri. Este vorba despre un obicei din care însă cu toții ar fi bine să ne oprim: tendința de  judeca superficial mijloacele și motivul de la distanță! E și prejudecata că am pierde timp dacă am asculta cu respect aceste persoane!

Însă și reversul este valabil! De data aceasta un alt manager blocat, în dificultate: vrea să vândă clientului însă nu știe ce vrea acesta! A încercat să ghicească, însă nu pare a pica pe nevoia lui! Și e vorba despre crearea unui produs! Se învârt în cerc.

Nu știu ce vrea și nu știu cum să îmi dau seama! E tare frustrant!

Și dacă te-ai simți confortabil cu a nu ști?, întreb.

E greu!

Și dacă ar fi ușor, de ce ai scăpa?, insist.

Aș scăpa de presiunea asta….pe care eu o pun pe mine…(tăcere). Dar tot nu mă prind cum să fiu ok că nu știu…

Îți amintești de profii ăia faini pe care îi mai aveam pe la școală? Cum ascultam fascinați ce ne spuneau, cum ne spuneau? Oare ce trezeau în noi? – și îi văd chipul cum se luminează la exemplul meu.

Curiozitatea! ….nu e ușor….dar mă mistuie dorința de a ști ce vrea!

Pasiunea i se citește pe chip: asta e dorința lui arzătoare! Îi împărtășesc ce văd. Și îl întreb ce legătură ar putea fi cu situația pe care o descrie.

Adică…să fie ok pentru mine să nu știu, să vreau să fiu curios să aflu….wow…și cum s-o fac?

Aici fiecare are soluțiile sale. Însă chiar așa: ce-ar fi dacă am fi confortabili cu a nu ști? Dacă am fi curioși să aflăm și pentru asta să ascultăm, să acordăm toată atenția noastră celui din fața noastră? Nu e ușor, așa cum o dovedește și întrebarea clientului meu. Însă tocmai aici e secretul: coachingul ajută la a fi confortabil cu a nu ști și a învăța să fii curios să descoperi lumea dincolo de ceea ce presupui de la 4 metri distanță. Curaj!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *