A asculta inseamna mai mult decat 1000 de sfaturi!

Intre prieteni nu exista secrete, nu-i asa?

Sa dam sfaturi ne vine natural. As putea spune ca o facem chiar instictiv. Si cam toata lumea da sfaturi în jurul nostru. Motivul e simplu: ne face sa ne simtim bine in pielea noastra pentru ca stim solutia, putem rezolva o problema!  In special in prezent, anxietatea, nesiguranta din diferitele situatii prin care trecem in viata ne creeaza disconfort. Si atunci sa stim, sa avem sfatul potrivit pentru cel de langa noi devine o certitudine linistitoare.

Mie mi se intampla chiar sa primesc sfaturi inainte sa termin ce am de spus sau chiar si cand nu le cer.  Si inteleg aceasta abordare pentru ca si eu obisnuiam sa merg pe intuitie, sa cred ca stiu raspunsul si …sa devin sfatoasa. Asa ca acum, cand primesc sfaturi fara sa le cer, multumesc si spun ca apreciez preocuparea fata de mine! Si o fac sincer, mentionand ca poate fi o optiune si ca ma voi gandi!

Insa in timp am invatat sa imi recunosc tendita de a prefera propriile opinii intr-o situatie sau alta, indiferent de cat de bune ar fi, si ca adesea nu e usor sa il asculti doar cu atentie pe cel din fata ta. Asculti ce asculti, insa pe parcurs simti nevoia eficientizarii dialogului – si zdup sari cu un sfat! Si uite asa ajungem sa dam atatea sfaturi, incat pare singura reactie posibila!

Chiar asa, putem reactiona si altfel? Sunt sfaturile singura solutie?

Ei bine nici eu nu credeam ca se poate si altfel! Insa in primele 3 luni de formare in coaching, am exersat tacerea initial….si in timp am invatat sa il ascultam pe cel din fata noastra. Tare incomod mi-a fost la inceput pentru ca aveam senzatia ca nu fac nimic. Insa in timp am descoperit ca ascultarea e o abilitate miraculoasa: cand ii asculti, oamenii incep sa te placa! Simt ca este vorba despre ei, nu despre tine care sti si vrei sa le dai chiar si cel mai bun sfat! Adesea a asculta inseamna mai mult decat de 1000 de sfaturi, oricat de bune sau bine intentionate ar fi!

Si ascultandu-mi activ clientii, am mai descoperit un lucru foarte valoros pentru mine: am scapat de teama ca nu voi sti cum sa imi cresc baietii, nu voi gasi cele mai bune solutii… eu nu voi,  eu nu voi!

Atunci cand nu le spun baietilor mei ce si cum sa faca, cand ii ascult si ii intreb ce optiuni au, ce vor, de fapt le acord increderea mea! As putea spune ca in calitatea mea de mama am invatat in cel mai autentic si dificil mod sa accept necunoscutul, incertitudinea! Si mai ales sa ii sprijin in special cand gresesc pentru ca invata sa isi traiasca propria viata. Si le repet continuu: orice s-ar intampla sunt aici sa te sprijin fara sa te judec. Si am incredre ca vor lua lectii valoroase din tot ce le ofera viata, inclusiv din propriile greseli.

Cam asa este in coaching: nu ne judecam clientii, indiferent de situatiile prin care trec, si ii sprijinim fara sa le dam sfaturi, oricat de mult ni s-ar parea ca stim! Si pentru ca da, in esenta, noi suntem fiinte sociale, sa ne impartasim experiente bune sau rele, sa dam exemple sunt bune practici care pot duce la consolidarea relatiilor. Insa oferind incredere si autonomie celui din fata noastra pentru a-si gasi propriile solutii!

Spune-mi parerea ta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *