De ce avem nevoie să găsim vinovatul?

Trecutul nu poate fi niciodată schimbat. Este prea târziu. Nici o atribuire a vinei nu poate schimba felul în care sunt lucrurile – indiferent că te învinovățești pe tine sau pe alții. Să ne împovărăm cu vina, ne împiedică ca noi sau alții să investim energie în a schimba sau a învăța.(Yaron Golan)

Încă din școală copiilor le este puternic trezit sentimentul de vinovăție pentru greșelile pentru care sunt aspru judecați, chiar pedepsiți. Subliniez acestă înlănțuire de cuvinte: teamă-greșeală-vinovăție-judecare-pedeapsă!

Nu mă înțelegeți greșit: regulile sunt de aur – ele învață copiii cum să atingă performanța prin învățare, stimulând potențialul fiecăruia! Și continuând, vă voi spune exact ceea ce le repet în mod susținut propriilor băieți: este normal ca toți să greșim – așa învățăm. Atât timp cât intenția este bună, teama de greșeală, de a fi judecat inhibă! Atribuirea vinei, găsirea vinovatului este unul dintre cele mai des întâlnite defecte ale comportamentului de zi cu zi! Găsirea vinovatului este ca o boală a societății!

În ceea ce privește relațiile noastre profesionale, personale, învinuirea înseamnă a judeca și este una dintre sursele sigure de conflict. A greși este perceput ca o rușine și oamenii cântăresc atent vina și pe cel care urmează să fie învinovățit – judecă!  

Spre exemplu, atunci când compania își pierde cel mai mare client, apare un joc nemilos de ruletă rusească: cine e vinovat? Nu ne pasă cine încasează glonțul, atât timp cât nu suntem noi concediați! La fel și în scandalurile publice: o demitere răsunătoare este o măsură considerată necesară – țapul ispățitor. Însă pentru ce? Pentru impresionarea maselor, capital politic, electoral.  

Dar ce înseamnă nevoia de a găsi vinovatul?  

În relațiile interpersonale, învinovățirea înseamnă să te descarci de suferință și de disconfort. Învinovățim când suntem furioși, vulnerabili, răniți, întristați. Și nu ne asumăm răspunderea, suntem victime chiar.  

La nivel organizațional lucrurile sunt mult mai grave: din cauza obsesiei de a descoperi vinovatul nu este descoperit sistemul nefuncțional. Este evitat efortul considerabil de a găsi cauza și mai ales soluțiile efective de remediere!

Trista realitate este că în ambele cazuri ne mințim singuri când căutăm vinovatul sau dăm vina pe cineva! În coaching sunt asociate cu pasarea răspunderii, neasumare, evitarea responsabilităților.

Succesul nu îl obținem niciodată singuri! La fel și cu conflictul, eșecul – nu este provocat niciodată doar de un vinovat! Să conștientizăm: în orice ceartă sunt două persoane și fiecare are contribuția sa. În eșecul înregistrat de o organizație, vorbim întotdeauna de contribuția mai multor persoane, care sprijinite pot autoconștienza.

Alegerea e simplă: vrem să găsim țapul ispășitor și să scăpăm de situația neplăcută? Atunci cu siguranță eșecul, conflictul va reapărea. Pentru că nu are loc nici o schimbare, ci doar îndepărtăm așa-zisul vinovat din sistemul care va avea aceleași obiceiuri, norme, etc.

Aici poate face diferența un program de coaching: fiecare dintre cei implicați să spună ce ar face diferit pentru a obține un rezultat pozitiv. Asta ar însemna asumarea propriei contribuții! Iar contribuția întotdeauna încurajează descoperirea și schimbarea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *