Loialitate, încredere și motivare

Când lucrezi în echipă ca manager și renunți la a comanda și control, întotdeauna câștigi inimile și încânți mințile angajaților. Însă pentru a ajunge în acestă etapă, există întotdeauna un proces în spate. Pentru formarea oamenilor, dar și pentru ca managerul să devină leader. Rezultatul merită efortul: loialitate, încredere și motivare la nivelul echipei!

În ultima lună am am avut 2 clienți care se confruntau cu o problemă similară în mediul profesional. Ceea ce aveau în comun era nemulțumirea față de cum li se cerea să își exercite profesia și fiecare căuta soluții pentru a depăși impasul.

Clienta mea avea o experiență de 4 ani în proiectare și i se schimbase managerul, care dorea să stabilească pașii pe care ea urma să îi făcă și să fie informat constant cu privire la fiecare evoluție. Clientei mele îi lua mult timp să raporteze fiecare pas. Se întreba chiar de ce pare a fi o persoană în care noul manager nu poate avea încredere? Ca și cum ar fi greșit ceva ea în relaționare…

Al doilea caz este al unui client care pentru o perioadă de peste 1 an fusese detașat în afara țării, ceea ce îi oferise acumularea de experiențe noi și un mai mare grad de calificare, autonomie, responsabilizare și motivare datorită rezultatelor foarte bune obținute. La întoarcerea în țară, managerul îi ceruse să facă exact ce făcea înainte de plecare. Ca și cum ultimul an nu ar fi existat! Și își punea întrebarea de ce nu interesează pe nimeni ce poate aduce în plus?

Pentru că în ambele situații s-a întâmplat să bem cafea, le-am spus fiecăruia dintre ei o mică poveste despre o tânără care s-a angajat într-un coffeshop unde aveau un expresor evoluat care făcea o cafea fantastică. Cafeaua era din culturi speciale și pentru a i se evidenția aroma trebuia preparată în mod corespunzător. Tânăra nu avea deloc experiență. Așa că superviserul i-a dat instrucțiuni clare pe care să le urmeze pentru a învăța să facă, pe rând, diferitele tipuri de cafea. Era stângace și neîncrezătoare la început. În curând însă a deprins pașii, azi pentru un tip de cafea, mâine pentru altul. Era de acum dispusă să facă cafeaua cu superviserul în preajmă pentru a putea cere îndrumări, la nevoie. În curând superviserul o vedea cum făcea cafelele fără să îi mai solicite sprijinul, deși era în preajmă. Era concentrată să nu greșească comenzile, însă le și zâmbea clienților. A început să o încurajeze, exprimându-și aprecierea în mod deschis. Și nu fără rezultate! Tânăra fermeca de acum clienții: de cum intrau le acorda o atenție necondiționată, făcându-i să se simtă speciali! Chiar mai mult, când aceștia erau dispuși, intra în jocul cafelei: îi provoca să o lase să ghicească ce tip de cafea i-ar încânta cel mai mult în acea zi! Erau savuroase interacțiunle! În curând, supervizerul i-a dat cafeneaua în regim de franciză.

La început, fiecare dintre cei doi clienți s-a luminat la față de încântare la auzul poveștii….numai pentru ca apoi să cadă pe gânduri: unde se regăseau ei în povestea asta?

Clienta mea mi-a spus:

  • Eu sunt la nivel de franciza și noul manager vrea să îmi dea directive și să raportez fiecare pas ca o ucenică….da, incompatibilitate!
  • A cui, cu ce?, am întrebat.
  • A noului manager cu nivelul meu de performanță. De fapt, el învață să fie manager, despre ce e vorba în slujba asta! Nu e vorba despre mine, ci despre cum se descurcă el!
  • Și pentru tine ce înseamnă asta?
  • Că voi avea o conversație cu el, în care îl voi încuraja să aibă încredere în competențele și experiența mea! Și îi voi zâmbi încercând să ghicesc ce tip de cafea i-ar plăcea în momentul respectiv!

Clientul meu a reacționat diferit: pentru el concluzia a fost că ceea ce se întâmplă nu ține de el! Actualul manager probabil nu va evolua niciodată înspre a-i aprecia autonomia, experiența, motivarea. Nu vede angajații ca fiind diferiți, ba chiar îmi spune că are un preferat. Aplică un șablon și nu sunt șanse să renunțe la el. Nu se poate vorbi de flexibilitate, adaptabilitate. Și m-a întrebat: când te trezești manager peste noapte și nu știi ce să faci, poți apela la coaching pentru dezvoltarea abilităților manageriale, nu? Exact ca și în făcutul cafelei!

Jos pălăria! Nici eu nu aș fi putut-o spune mai bine! A fi leader nu este ușor și implică multe abilități care se învață și exersează. Cel mai important este să fii flexibil și să fii dispus să te adaptezi la diferite situații. Nu există doar un stil de leadership. Acesta depinde de nivelul de dezvoltare a abilităților angajatului, dar și de atitudinea acestora – motivarea lor!

PS: Aș vrea să îi mulțumesc mentorului meu pentru încurajarea de a folosi în interesul clientului orice poveste, exemplu îmi inspiră situația în care acesta se află. Pentru client obiectivul sau găsirea soluției pentru rezolvarea problemei contează! Povestea de mai sus nu e originală, ci este vorba despre o ilustrare a teoriei Situational Leadershipului. Puțin importantă menționarea denumirii în procesul de conștientizare al clienților mei (ba chiar ar fi fost teaching).

I-am invitat la final însă , așa cum vă invit și pe voi, să caute pe youtube selecția din filme pe teoria Situational Leadership. Merită văzută: la ce facem tic și devenim motivați?

Sandra Bullock in The Blind Side
https://www.google.ro/search?sxsrf=ACYBGNROgQMFqaVGAN7CZt
UKIr35XXpfgw:1570089426576&q=the+blind+side+images&tbm=isch&
source=hp&sa=X&ved=2ahUKEwiPpaX0zv_kAhWIyKQKHcKKDf4Q7Al6
BAgDEB0&biw=1093&bih=526#imgrc=EIDJhz2MrCtJoM:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *