Povestea unui ciobănaș

În fiecare zi mergea

Cu turma pe imaș,

Printre oițe, mielușei,

Drăguțul ciobănaș.

O zi de vară, în vârf de munte, la stână. Drăguțul ciobănaș îmi spune că are 11 ani. Îi mărturisesc că și băiatul meu cel mare va face 12 în toamnă și că a terminat clasa a V-a. El tace pentru că nu mai are ce povesti despre viața asta, a copiilor care merg la școală. Fratele lui mai mare îmi spune că în familia lor cu 4 frați și 3 surori se merge la școală 4 clase ca să învețe să scrie și să citească, să socotească. Apoi încep viața la stână și muncile prin ogradă când coboară de la munte. Asta e viața lor!

Ciobănașul din poză numai viața asta o știe. El acolo s-a născut, asta a învățat despre lumea în care este: merge patru clase la școală și apoi la stână să devină oier. Nu crede că ar putea exista altceva, învață să se comporte ca un oier, nu are alte așteptări și știe clar că el aparție aici. Așa i-a fost dat și o ia ca atare!

Povestea asta așa, simplă, spune un mare adevăr: facem în viață ceea ce știm, ce suntem învățați și ce suntem îndemnați să facem. Ce se așteaptă de la noi. Un destin destul de mult preconfigurat!

Acum, fiecare dintre noi, absolvenți de studii superioare, cu un anumit statut social, nu de puține ori suntem ca ciobănașul meu în fața întrebărilor: ce gândești, simți, ce așteptări ai față de acest context în care ești profesional, personal?

Uneori excelăm profesional, însă în viața de familie alegem să reacționăm ca modelul matern/patern cu numai 8 clase. Obiceiuri și abordări care ni se par normale și pe care le repetăm așa cum le-am văzut la părinți. Alteori, deși unii dintre noi conduc cu succes firme/afaceri, în viața personală nu au relații de cuplu care să îi împlinească, și nici nu știu pentru că, pur și simplu nu au încercat lumea emoțiilor, a vulnerabilităților emoționale.

Aceste comportamente au la bază convingeri care vin din experiențele anterioare, din educația inoculată. Fără să ne dăm seama că aceste convingeri ne țin, metaforic vorbind, în țarcul cu oi. Ele ne oferă siguranța contextului bine știut, drumului deja parcurs.

Cel mai ușor este să facem ceea ce am văzut la părinți, ceea ce știm deja să facem, fără însă să ne gândim la rezultat. Diferența se simte întotdeauna la nivel emoțional , unde poate nu înțelegem valoarea propriilor emoții față de contextul dat. Le ignorăm adesea pentru că știm că trebuie făcute lucrurile într-un anume fel. Fără să ne întrebăm ce opțiuni am avea să ieșim din staulul de oi.

Ei bine, și atunci vă întreb eu: există vreo diferență față de ciobănașul meu? Mă tem că nu. Deși modul cum percepem lumea depinde de fiecare din noi! A schimba percepția mea depinde numai de mine! Contextul, lumea exterioară există așa cum o moștenim de la părinți, spre exemplu. Însă drumul pe care îl parcurgem în viață fie profesional, fie personal, fie emoțional depinde de noi : dacă alegem să fie același ca al părinților noștri, fără să ne întrebăm dacă vrem, cum putem și dacă alegem să îl schimbăm.

Ce credeți că îi lipsește ciobănașului meu? Banii? Nu, cu siguranță. Ciobănașului meu îi lipsește visul!

O altă clientă îmi împărtășea că are visul, însă înainte de a începe să îl transforme în realitate se oprește de teamă că nu va merge. Ei bine, jumătate de drum l-a făcut deja când a ignorat acest gând!

Așa că să ne întrebăm curajos: unde ne simțim blocați? Ce gânduri, obiceiuri ne fac captivi și ne împiedică să avansăm?

Clienților le propun un exercițiu simplu cu privire la obiceiurile lor: peste 1 săptămână, 1 lună ce te vezi făcând? Același lucru?

Dacă răspunsul e da – nu e schimbare!

Dacă faci altceva pentru a-ți împlini un vis, la ce renunți și ce vei face diferit? Ce servește scopului tău?

Așa a început relația mea cu un client cu bune rezultate! Acumulase experiență, dar simțea că se plictisea ușor, naviga printre slujbe. Își permitea, însă nu găsea acel ceva. Caută.

Se gândea dacă să plece din țară cu un contract, pentru o perioada definită, să câștige mai mult! Nevoia de schimbare din nou, în căutare de progres! Voia să întemeieze și o familie – dificil de plecat în asemenea condiții.

Și ce altceva mai era? Ce alte opțiuni? Dacă peste 1 an te vezi în străinătate? Ce te împlinește?Dacă peste un 1 an ești în țară, cum ar fi viața ideală pe care ți-o dorești? 

Multă tăcere…acea tăcere bună…cu sine…

E o persoană care comunică bine emoțional. Curajos. Își asumă riscurile de a se expune. Simte și știe intuitiv și din experiență că vulnerabilitatea e dificilă, dar sănătoasă! Și își realizează o temere: dacă nu e pregătit să devină team leader?

Soluțiile sunt 100% ale tale!  Ai încredere în tine și în ce poți! Dar mai ales ai curaj să ieși din staulul de oi, oricare ar fi acela! Eu cred în tine când ai deschidere! Tu crezi că vei fi toată viața ciobănașul de pe imaș sau ai curajul să îți depășești temerile?

https://images.app.goo.gl/pZbcQBoo1vDa1fvZ7

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *