Ești gata să încerci ceva nou?

Pentru mine așa a început călătoria în coaching! Totul era un slalom printre mailuri, telefoane, întâlniri, copii, cumpărături etc. O conversație scurtă aici, câteva rânduri pe mail acolo – acel “touch base” perpetuu! Recunoști imaginea, nu?

Tare greu a fost să o iau mai încet. Era ceva nou – care mi se părea aproape imposibil! Hei, chiar și mai greu a fost să mă opresc. Să nu mai fac nimic, să mă golesc de gândurile mele ca să fiu prezentă pentru tine.

citește în continuare

Valoarea încrederii

Îmi spui că în ciuda anului acesta foarte dificil pentru noi toți, observi o dorință reală ca persoane noi să se alăture echipei voastre. Inițial ți s-a părut normală creșterea simțitoare a conectării inclusiv pe linkedin – nu mai există networking și piața muncii trece prin schimbări majore. Însă ofertele pe care tu și partenerii tăi le primiți sunt tot mai faine. Și auzi tot mai des că vin persoane noi spre voi pentru că își doresc un spirit de echipă autentic.

Îmi spui că ai vrea să identifici și perpetuezi toate …. ingredientele.

Îți împărtășesc că aud de evoluția pozitivă a ofertelor pe care le primiți. Aud că sunt autentice, valoroase. Și te-aș invita să te întorci spre tine: cum funcționați voi ca echipă de management? Cum lucrează oamenii din echipele voastre?

citeste in continuare

Jurnal: de ce coaching?

Hai să îți spun ce iubesc cel mai mult la coaching: să văd cum doar în câteva secunde îți schimbi perspectiva asupra lumii, de la una umbrită de frici  – la una plină de posibilități.

Mă regăsesc complet în ceea ce fac, pentru că simt că de fiecare când te antrenez schimb un pic din lume.

Mă simt confortabil să nu fiu specialistul care știe mai bine, care te transformă într-o persoană mai bună – ci doar să îți fiu utilă în a deveni ceea ce îți dorești!

CITESTE IN CONTINUARE

Exprima-ti aprecierea!

Nu mi-a fost deloc usor sa invat sa ma accept asa cum sunt pentru a putea lucra cu mine insami ca sa devin ceea ce imi doresc: o persoana deschisa, pozitiva, empatica. Si spun asta pentru ca sunt in esenta o perfectionista … fara mila fata de mine, insa si cu cei din jur. Foarte ambitioasa, pana la a persevera in atingerea obiectivului chiar si atunci cand poate nu mai merita. Am invatat sa imi accept perfectionismul si ambitia si in permanenta sunt atenta sa le echilibrez pe ambele cu … aprecierea!

Asa ca stiu, draga perfectionist, ca aprecierea pare incomoda, nenaturala. Insa stii de ce? Pentru ca suntem atat de putin obisnuiti sa ne impartasim pozitiv emotiile, incat nu ne simtim confortabil cand o facem.

CITESTE IN CONTINUARE